Asta-i ziua noastră! La mulți ani române !

Chiar dacă vremurile sunt sumbre și criza face ravagii făcându-i pe mulți dintre români să părăsească țara sau să ia în calcul această posibilitate, nu trebuie să uităm de Ziua Națională. Cu speranță în suflet și cu dragoste de țară vom spune și în acest an, la 1 Decembrie, „La mulți ani, România!”.

Marea Unire, de la 1918, a fost și va rămâne, indiferent de vremuri, cea mai măreață pagină a istoriei românești. Spun măreață deoarece, nici atunci și nici acum, nici un om politic, nici un partid și nici un guvern nu poate umbri importanța și semnificația acestei zile. Unirea într-un singur stat național a permis poporului român să-și pună în valoare calitățiile și competențele și a oferit posibilitatea de dezvoltare și afirmare. Anul acesta se împlinesc 92 de ani de la importantul eveniment care a schimbat istoria națională. Pentru manifestările tradiționale organizate la Alba Iulia cu prilejul acestei sărbători, au fost alocați 400.000 lei. De asemenea, se va sărbători 1 Decembrie în orice colț al lumii unde bate o inimă de român. 

La mulți ani române, oriunde te-ai afla! Nu te rușina să arborezi tricolorul la fereastră și nu te rușina să fredonezi imnul național! 

Complex, cimitir al studenției mele

Unii il adoră, alții îl detestă, dar cu siguranță toți tinerii din Timișoara au trecut măcar o dată prin complexul studențesc. Căminele, din care în majoritatea parte a zilei urlă manelele, delimitează un perimetru al beției, al dragostei, al distracției și al mirosului grețos de shaorma. O combinație bizară am putea spune. Și dacă adăugăm gunoiul, mașinile parcate haotic, boschetarii și câinii vagabonzi obținem cel mai reprezentativ tablou al campusului universitar.
Deși este un loc dedicat exclusiv studenților, complexul a devenit o zonă agreată de toți. Atât tinerii cât și persoanele mai în vârstă își pierd vremea la terasele și cluburile din zonă, stând cu ochii ațintiți la aceleași persoane care se plimbă pe alee 24 de ore pe zi dând din fund și sperând să agațe ceva. O altă modă este să-ți iei vreo cinci prieteni, să vă îngrămădiți într-o mașină din care bineînțeles că urlă Guță și să dai ture, cu aceeași speranță de a agăța ceva.

Mâncarea

Este imposibil să nu simți mirosul de mâncare de cum intri în complex. Fast-food-urile sunt la mare căutare, sunt tentante și comode, dar nu ști niciodată ce mănânci. Viermii din brocoli sau pireul mucegăit nu fac parte din categoria delicatese și în plus de asta mai dai și o grămadă de bani. Au existat mai multe cazuri de intoxicare și o grămadă de amenzi de la OPC. Deci dacă pe ușă scrie ”în renovare” e clar că protecția consumatorului a trecut pe acolo, iar fast-food-ul va fi închis până când v-a trece supărarea.

Obiective turistice

Policlinica studențească este una dintre ”atracțiile” studenților din alte orașe. Asistentele mult prea plictisite de viață și de șpaga pe care nu o primesc, îți răspund cu greață. E întuneric înăuntru și te simți ca în junglă din cauza plantelor care tot cresc, tot cresc, tot cresc. Geamurile vopsite, turcoazul cojit de pe pereți și aparatura extra veche te duce cu gândul la comunism.
Barurile și terasele sunt principalul punct de interes al studenților, iar pentru cei care nu au suficienți bani, dar totuși își permit o pungă de semințe, există căteva mese de ping-pong și campionatele aferente.

În rest

Beții, căte o baltă de vomă dacă a fost week-end, o grămadă de boschetari care se i-au la bătaie pentru o pungă de aurolac, porumbei murdari de unsoarea de la shaorma, manele, fete dezbrăcate și băieți cu prea multe impresii, magazine cu prețuri mult prea mari și cămine supra-încărcate, covor de semințe pe jos.
Un peisaj trist, nedemn de un oraș mare, dar care scrie o poveste în fiecare zi, devenind din ce în ce mai urât, dar din ce în ce mai aglomerat.

Isteria Avatar

„Avatarul” creează dependenţă. O dependenţă de o lume de vis pe care o experimentezi graţie tehnologiei 3D adusă la perfecţiune. Şi totul e meritul lui James Cameron, regizorul care a făcut cele mai scumpe filme şi prin fiecare producţie a sa a revoluţionat industria cinematografică.
Acțiunea filmului se petrece în viitor, peste 200 de ani, când Jake Sully, interpretat de Sam Worthington, un veteran de război paralizat, este trimis pe o planetă îndepartată numită Pandora pentru a înființa o colonie umană și pentru a extrage cât mai multe resurse minerale oferite de această planetă. Pandora este locuită de o rasă umanoidă numită Na’vi, o veche civilizație cu tradiții, limbă și cultură proprii. În timp ce Jake si alți pământeni trebuie să se acomodeze pe luxurianta planetă, civilizația de pe Pandora protestează împotriva noilor veniți. În natura fantastică ale cărei elemente comunică între ele, ca printr-o energie nevăzută, societatea devine răul. După ce călărește un fel de dragon numit Ikran, Jake Sully începe să învețe limba și se îndrăgostește de Neytiri, interpretată de Zoe Saldana.. Aceste evenimente îi schimbă complet modul de gândire și se alătură rasei Na’vi în războiul împotriva pământenilor.
„Suntem pe cale de a pierde contactul cu Mama Natură. Fiinţa umană neglijează tot mai mult ciclurile vieţii, considerând natura o simplă producătoare de proteine. Armonia se îndepărtează… ”, a răspuns James Cameron la întrebarea “care este filosofia filmului Avatar?”. Totul e magic, totul e vrăjit. “Avatar” e, fără îndoială, epocal: de la cadrele care încep şi se sfârşesc sub nasul tău acoperit de ochelarii 3D, de la nemaiîntâlnita senzaţie de participare, până la mirificii spori luminoşi şi amestecul metalico-felin al băștinașilor care trăiesc pe Pandora. Moartea e uitată, viaţa e feerică, poţi fi orice vrei. “Vă mărturisesc că aş fi vrut să fiu un Na’vi”, mai spune James Cameron. Povestea limbii Na`vi vorbită de pandorieni este un fel de stat în stat în economia peliculei, o megaproducţie în megaproducţie. Regizorul a apelat la un reputat lingvist american pentru a-i crea special această limbă pentru filmul său. Pandora e ideea lui James Cameron şi e veche de 15 ani. A meritat să aştepte, pentru că acum „Avatar" este singurul film a cărui versiune 3D a fost văzută de milioane de spectatori. Suma totală necesară producţiei s-a ridicat la 300 de milioane de dolari, dar încasările au depăşit deja chiar şi cele mai optimiste estimări.