vineri, 20 noiembrie 2009

Maestrul scenei, Gheorghe Dinică

O viață petrecută în lumina reflectoarelor, peste 70 de filme și zeci de piese de teatru jucate pe cele mai mari scene din România.
Remarcabilul actor Gheorghe Dinică s-a născut la 1 ianuarie 1934 într-o mahala bucureșteană. A fost un copil liber, năzdrăvan, curios și mai degraba crescut de stradă și de prieteni decât de familie. Șansa l-a ajutat să ajungă repede in preajma scenei, jucând cu o trupă de amatori zeci de personaje. „M-am suit pe scenă și parcă eram acolo de când lumea” spunea maestrul.

Viața pe scenă

În 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, iar doi ani mai târziu juca în primul său film, „Străinul”.
A dat viață mai multor roluri de dramă sau de comedie, reușind să întruchipeze într-un mod firesc cele mai diverse personaje. I-am putut admira voiciunea, profunzimea, ironia sau umorul de mahala. “Asta e misiunea mea- să o duc și să fac tot ce pot mai bine. Tot ce am făcut de-a lungul vieții am făcut din dragoste pentru profesie și pentru oameni. Și acum, când văd că oamenii mă apreciază mă simt răsplătit din plin”.- Gheorghe Dinică. Memorabile rămân rolurile din “O noapte furtunoasă”, “Take,Ianke și Cadâr ”și “Ultimă oră”. Întrebat despre cele mai dragi roluri Dinică a răspuns “toate rolurile mi-au fost dragi pentru că fiecare personaj inseamnă puțin din mine”.
A avut roluri de prim-plan în filme realizate de mari regizori români “Felix și Otilia”(1971), “Orient Expres”(2004) și “Supraviețuitorul”(2008). Pentru prestaţiile sale cinematografice, artistul a fost distins cu nouă premii, printre care şi unul pentru întreaga carieră, acordat la Festival de Film Internațional Transilvania în anul 2004. În 1999, a fost recompensat şi cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC).
Și-a manifestat talentul artistic și în muzică. Dinică a lansat “Cântece de petrecere”1 și 2, “Romanțe”și “Parol că te iubesc” în colaborare cu Ștefan Iordache și Nelu Ploieșteanu. Maestrul Gheorghe Dinică spunea despre cântecele pe care le interpreta că "vin din inimă", însă piesele dragi sufletului său sunt "Sunt vagabondul vieţii mele", "Mica serenadă" și "Căsuţa noastră".

Gheorghe Dinică – omul

Aparent un burlac convins dedicat trup și suflet scenei, și-a găsit jumătatea la vârsta maturității. La 60 de ani, Dinică a cunoscut-o, din pură întâmplare, pe viitoarea sa soţie, iar in 1996 s-a casatorit cu Gabriela Georgeta, despre care obișnuia să spună ca ”a făcut ordine în dezordinea existenței mele.”
Actorul suferea de mai multe afecțiuni cronice, inclusiv de maladia Alzheimer, o afecțiune a creierului, care se manifestă prin tulburări de memorie si tulburări de comportament. Cu toate acestea, actorul a continuat să joace în diferite producții de teatru și film, impecabil.
Acum românii plâng dispariția maestrului. Prietenii și colegii de scenă nu își pot imagina teatrul fără Dinică și talentul său inegalabil. “Odată cu Gheorghe Dinică, o parte din mine a murit” spune Marin Morar despre prietenul său de suflet, iar Florin Piersic îi laudă talentul “A fost un actor excepțional, un artist fără pereche”
Gheorghe Dinică a devenit o emblemă a teatrului și a cinematografiei romănești. Rămân în urma lui replici celebre precum “Nu trage dom` Semaca, sunt eu Lăscărică” și amintirea unui mare actor.

luni, 2 noiembrie 2009

Melancolii colorate ...

Si iata ca am ajuns din nou in Timisoara. Am asteptat destul de mult acest moment...Sa ma intorc la scoala sa revad colegi/colege, sa colind orasul impreuna cu el,printre frunze ca tot e toamna, sa fie din nou agitatie si sa fiu in ultimu an de facultate. Acest lucru ma cam sperie de fapt...ma sperie gandul ca la anul o sa port roba si toca si ca voi fi absolventa.Probabil ma voi angaja, sper ca in domeniu. Si totusi inca nu imi vine sa cred ca sunt plecata de acasa de 2 ani , ca nu mai e mama si Sai cu mine, ca mi-am luat viata in piept. Imi e dor de Petrosani uneori...de munti, de liceu, de colegi... imi e dor sa joc teatru....Si desi stiu ca nu mai vreau sa ma intorc, oamenii dragi exista acolo si asta va face mereu din Petrosani acasa.

Bucuria mea aici este el. Nu ma gandeam ca "el-ul" meu va fi un mocofan mic si frumos cu ochii si zambetul de copil. Dar ma bucur ca l-am gasit si ca am avut ocazia sa traiesc tot ce e mai frumos alaturi de el de cand am venit in Timisoara. Probabil din acest motiv imi este drag si astept cu nerabdare sa ma intorc aici...pentru ca aici suntem doar noi si nimic altceva nu mai conteaza.

sâmbătă, 29 august 2009

Remembering Michael's Birthday

Astazi , Michael ar fi implnit 51 de ani !

joi, 20 august 2009

O vara perfecta...


Cateodata viata este cam plictisitoare. Uneori ramanem blocati in aceeasi rutina, urmarim aceleasi scenarii, zi dupa zi. Ne luam aceasi cafea in fiecare dimineata de la acelasi tonomat mergem la aceleasi intalniri, ne asezam in fata aceluiasi calculator, apoi mergem acasa si ne aruncam pe aceeasi canapea, incropim acelasi fel de mancare, privim acelasi program de stiri si ne asezam in pat la aceeasi ora.
Eu mi-am propus vara aceasta sa fac cate ceva, sa merg in locuri dragi cu cea mai draga persoana.
Si am inceput cu malurile Dunarii. Am vazut locuri noi si deosebit de frumoase. Am revenit in medieval si m-am intors in cetatea mea de suflet: Sighisoara. Anul acesta a fost mai special pentru ca am fost cu el, am facut poze si am simtit ca ii place unde imi place si mie. Mi-a fost dor de soare, de valuri si de mare asa ca am luat drumul litoralului.
Din fericire vara nu s-a terminat...si mai am timp de o plimbare la munte sau pe malul unui lac, dar oriunde voi merge, bateriile imi vor fi incarcate la maxim si asta e tot ce conteaza....sa scap de monotonie!
Am indraznit sa ma bucur de vara asta !

vineri, 14 august 2009

...

Cineva mi`a spus de curand e greu sa legi prietenii la varsta asta. Ca aproape toate persoanele din jur sunt false sau ca au diferite interese care ii motiveaza sa se aproprie de tine.
Este destul de adevarat. Prieteniile noi si adevarate sunt aproape imposibil de legat. De cand m`am mutat in Timisoara am cunoscut destule persoane noi, colegi de facultate, dar nu am legat prea multe prietenii si de undele din ele am fost chiar dezamagita. Sunt mult prea multi factori care se opun unei prietenii care sa nu fie geloasa sau aroganta.
Si de fiecare data cand vorbesc cu un prieten vechi....mi`e drag sa stiu ca, desi nu am vorbit sau vazut de ceva vreme, mai ma simt bine in compania lui...

joi, 13 august 2009

vineri, 17 iulie 2009

Ice Age: Dawn of the Dinosaurs - 3D


De abea asteptam sa ajung inapoi in Temesvaro pentru a patra experienta 3D, de data aceasta Ice Age 3. Cum am ajuns destinatia a fost Cinema city. La casele de bilete nebunie mare. Dand din coate, in cele din urma am ajuns la ghiseu si cu greu am reusit sa mai rezerv 3 bilete pentru ultimul film din acea seara. Am fost destul de dezamagita deoarece urma sa stam in randul 2.
Nu puteam crede ca mai vine atata lume la cinema. Ultima data cand am vazut sala plina a fost la Titanic, in urma cu ani buni.
Ca nijte copii asteptam cu nerabdare intrarea in sala si implicit inceperea filmului. Hohotele de ras sau intins pe toata durata acestuia. Povestea este cu adevarat draguta si la finalul filmului am putut zice ca acesta este cel mai reusit dn seria celor trei.
Apar personaje proaspete, Buck, puii de dinozaur si o mamutica mica, botezata Piersicuta. Sid se afla din nou in centrul atentiei. Cat despre veverita cu ghinda, e la fel de geniala. Se indragosteste de o veveritoaica care da frumos din gene si care-l face sa mute mobila prin jungla pana lesina de oboseala. Insa in cele din urma isi revine si se intoarce la prima iubire: ghinda.
Efectele 3D au facut filmul si mai dragut si clar merita 20 Ron .

luni, 13 iulie 2009

Click sau cate o tzatza pe pagina

A trecut ceva vreme de cand nu m-am mai uitat prin click. Si destul de mare mi-a fost mirarea cand l-am gasit pe masa la bucatarie. Concursul la care oricum nu castiga nimeni atrage un numar destul de mare cumparatori ceea ce ii asigura un tiraj cu care editorul se tot lauda pe la TV.
Am inceput sa rasfoiesc ziarul. Printre titlurile irelevante de genu " mama Oanei Zavoranu dusa la spital" isi face loc si cate o pitzimpoanca sau doua cu sanii la vedere. La rubrica de horoscop si cea de meteo cateva fete incovoiate cu ugerele umplute de silicon zambesc sexy, sau cel putin asta cred. Mie personal mi se face sila cand vad felul in care se face gazetarie. Cat respect de sine trebuie sa ai sa te expui goala pentru 1 milioan de lei? Sau ce fel de editor trebuie sa fi ca sa fi mandru de tiraje ridicate bazate pe zvonuri,jocuri si fete dezbracate?
Practic 32 de pagini umplute cu nimic...pe care majoritatea le folosesc pe post de hartie igienica dupa ce verifica numerele! Rusine !

sâmbătă, 11 iulie 2009

Good bye, Michael


Chiar si acum dupa 3 saptamani de la plecarea regelui Michael Jackson simt o tristete care se accentueaza pe masura ce se ancheteaza acest caz. Am urmarit toate reportajele si interviurile care au aparut , filmulete cu cele mai frumoase momente ale lui si topurile pe care toate televiziunile muzicale le-au difuzat. Am descoperit ca era un copil inchis intr-un trup de om mare. Sensibil si iubitor, dorea doar sa fie lasat in pace, sa-si retraiasca copilaria mult prea zbuciumata. O planteta s-a revoltat impotriva lui in cazul copilului molestat. A fost arestat, audiat, jignit, umilit, haituit, murdarit, ruinat pentru un lucru care s-a dovedit a fi neadevarat. Un om care s-a chinuit sa convinga o planeta intraga ca nu a facut proceduri de albirea a pielii, ca suferea de Vitiligo, dar nimeni nu l-a crezut. Cel mai frustrant este faptul ca acum dupa moarte, toata lumea il plange. De ce nu scria pe MTV si inainte " M is for Michael" sau de ce nu erau posturi de radio cu melodiile lui si inainte. Lumea il uitase.... mare pacat ! Lacrimile si sensibilitatea cu care isi povesteste viata in “Living with Michael Jackson” sunt o dovada clara a suferintei sale.
Pana la urma gradul de celebritate nu este direct proportional cu fericirea. Michael a avut de toate, faima, bogatie, dar de fapt nu a avut nimic. Faima nu i-a asigurat acea senzatie de fericire, fiind mereu molestat.
Insa EL v-a ramane mereu in mintea si in inimile fanilor, sau a celor ce au inceput sa il aprecieze prea tarziu.
Visul meu de cand eram mica, si anume sa ma plimb cu masina cu Michael Jackson, nu se v-a mai realiza acum ! :( (desi as fi dat orice)
R.I.P king of pop !

vineri, 10 iulie 2009

Vacanta mare..

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva pe aici. Sesiune...alea, alea. Si acum revin cu gandul la vacanta. Vacanta mare chiar. Cat de super suna asta cand eram in generala...sau in liceu? De abia asteptam sa plec la Dunare, la Sighisoara si sper ca si la mare. Adica ce ar fi vacantza fara nici o destinatie, fara sa simt ca plec undeva? Prima destinatie..."Dunarea frumoasa" sau mai exact la tara la puiul meu, in Mehedinti. Avand in vedere ca nu am mai fost niciodata la tara mi sa parut genial. Si Orsova...cel mai frumi oras seara si Portile de Fier si luna oglindita in apa si bunicii lui Dani, a doua pereche de bunici :X . Urmatoarea locatie este Sighisoara. Anul acesta cu puiu meu si cu puica, pe care nu am mai vazut-o de juma` de an si mi dor de fasolea ei. Abea astept sa vad teatru, de care imi este foarte dor de asemenea, sa cant, sa-mi fac tatuaj cu carioca , sa port masca.
Sper ca voi avea ce povestii la sfarsitul verii...
Vacanta mare....bine ai venit !

miercuri, 20 mai 2009

Daca...

DACA ....Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatiiSi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

What makes me happy?!

  • sa traiesc in temeshvaro ( alaturi de tine <3>
  • o surpriza
  • ciocolata
  • o floare
  • culoarea roz
  • o seara romantica
  • un televizor mare cu pozele noastre pe el
  • muzica noastra preferata
  • lumanari multicolore
  • o pizza si un pahar mare cu pepsi
  • un film bun in bratele tale
  • buzele tale moi si faptul ca stii sa fi romantic
  • simplu fapt ca tu existi

miercuri, 15 aprilie 2009

The colours of happiness...


"Fericirea este starea noastră naturală. Fericirea este starea naturală a micilor copii, cărora le aparţine împărăţia până vor fi contaminaţi şi murdăriţi de stupiditatea societăţii şi culturii."(Anthony de Mello)

Sinceritate dincolo de masti,,,


Fiecare om poarta mai devreme sau mai tarziu o masca.Fie ca e vorba de un bal mascat, care pare sa fie cel mai banal lucru, fie din dorinta de a deveni altcineva sau prefacatorie pentru a-ti apara propriile interese , ajungem la un moment dat sa purtam acele masti de care nu ar trebui sa fim foarte mandrii. Dar daca acele masti ascund sub ele fete disperate sau mult prea obosite pentru a face fata cotidianului? Sau daca interesele nu sunt de fapt ale tale ci a persoanei de care vrei sa te ascunzi. Te trezesti astfel in acea sala de bal mascat din care nu vei mai putea pleca niciodata pentru ca ai de fapt un set de masti pe figura, pentru a-i multumii pe toti, si aceea sala este de fapt viata ta.Si te afunzi in minciuni si in prefecatorie uitand de fapt cine esti si ce ai vrea cu adevarat sa fi. Nu are nici un sens sa-ti supui sentimentele. Mai bine spune lucrurilor pe nume. Mai bine da masca jos. Poate asa viata iti va parea mai roz...

who knew...?

Imi simt sufletul mugur de fluier...

am pornit cu roua`n picioare/ ca sa cant un cantec de soare/ pentru zilele ce au sa vie/ pentru noptile cu iasomie/ freamatul apelor/si fosnetul codrilor/ in el se intalnesc si sufletu`mi incalzesc :X

Cupidon e in recesiune....

Daca v-ati intrebat vreodata de ce Cupidon are mai mult de o sageata in tolba lui, raspunsul e simplu: dragostea nu ne "loveste" doar o singura data.Si apoi ce sentiment mai cunoasteti care sa fie, pe cat de puternic, pe atat de devastator?Iubirea este un sport extrem,cel mai complex dintre ele. Are violenta boxului englez si supletea baletului rus.Dar nici macar toate aceste argumente nu-ti asigura victoria sau gloria locului 1.Nici macar un safe ride, pentru ca in dragoste nimic nu este safe.De multe ori, daca scenariul este prost scris te alegi cu amarul gust al locului 2, sau la fel de neplacut cu imbratisarea dezolanta a patului gol.Ca si in ruleta ruseasca nu stii ce te va lovi si nici nu poti anticipa momentul, dar asta nu te impiedica sa mergi inainte cu ochii inchisi si un zambet senin, sperand ca lucrurile se vor termina cu bine....pentru ca la urma urmei all you need is love...<3

luni, 6 aprilie 2009

Pink stuff...<3
















tic tac...












Vicki, Vintage, Vespa


Vintage inseamna piese de colectie, piese care au talentul sau varsta pentru a spune o poveste.Povestea poate fi spusa de un sacou Chanel din 1955 si devine astfel cronica unei epoci intregi.El isi incarca astfel tesatura cu parfumul momentelor istorice la care a fsot martor sau cu frumusetea scenelor de viata mondena ale unor vremuri trecute si devine o marturie pentru talentul incontestabil al unui creator devenit intre timp un brand.Cred ca "vintage-ul" a aparut din necesitatea si din dorinta foarte mare a unora de a fi originali si de a iesi din tipar.

duminică, 29 martie 2009

Primavara incepe cu tine....


Primavara incepe cu tine

Prima ploaie de vara nu tine

Prima dragoste nu se uita niciodat`

sâmbătă, 28 martie 2009

Cuvinte cu aur despre alegeri de tinichea...

Orice femeie stie ca tacerea e de aur, dar niciodata nu se va putea abtine sa vorbeasca despre inelul de aur pe care si-l doreste cu ardoare, caci il vede in fiecare zi in magazinul cu bijuterii. De fiecare data, dupa ce isi gaseste resursele necesare sa isi desprinda privirea de la vitrina cu miracole, tot restul drumului invoca pestisorul de aur caruia ii promite ca nu vrea trei dorinte, ci un singur inel pe care sa il daruiasca El, care are o inima de aur. Doar ca, revenind la cotidian, o trezesc la realitate cateva voci moderne si sofisticate care ii spun ca pentru inelul de aur trebuie sa se orienteze fie catre generatia de aur din fotbal, fie catre una dintre revistele de business care prezinta oameni de afaceri din industria aurului negru sau cea a prelucrarii aurului verde. Si ce daca este calea cea mai usoara?...pana la urma, compromisurile nu se cantaresc in aur....In cele din urma aceste voci o plictisesc. Nu stie cum se platesc astfel de compromisuri, dar parca suna totul a tinichea. Se opreste din nou in fata vitrinei, insa acum stie ca nu tot ce straluceste e aur. Isi savureaza doar visul ei obisnuit fara sa tina cont de sfaturile cool si se gandeste la povestile de dragoste adevarata pe care i le spunea mama in copilarie....oldies but goldies !!!

miercuri, 18 martie 2009

Fericire`i atunci cand iubesti !


Pot spune cu certitudine ca acest sentiment este roz aprins ! Probabil datorita momentelor petrecute cu tine...