Unii il adoră, alții îl detestă, dar cu siguranță toți tinerii din Timișoara au trecut măcar o dată prin complexul studențesc. Căminele, din care în majoritatea parte a zilei urlă manelele, delimitează un perimetru al beției, al dragostei, al distracției și al mirosului grețos de shaorma. O combinație bizară am putea spune. Și dacă adăugăm gunoiul, mașinile parcate haotic, boschetarii și câinii vagabonzi obținem cel mai reprezentativ tablou al campusului universitar.
Deși este un loc dedicat exclusiv studenților, complexul a devenit o zonă agreată de toți. Atât tinerii cât și persoanele mai în vârstă își pierd vremea la terasele și cluburile din zonă, stând cu ochii ațintiți la aceleași persoane care se plimbă pe alee 24 de ore pe zi dând din fund și sperând să agațe ceva. O altă modă este să-ți iei vreo cinci prieteni, să vă îngrămădiți într-o mașină din care bineînțeles că urlă Guță și să dai ture, cu aceeași speranță de a agăța ceva.
Mâncarea
Este imposibil să nu simți mirosul de mâncare de cum intri în complex. Fast-food-urile sunt la mare căutare, sunt tentante și comode, dar nu ști niciodată ce mănânci. Viermii din brocoli sau pireul mucegăit nu fac parte din categoria delicatese și în plus de asta mai dai și o grămadă de bani. Au existat mai multe cazuri de intoxicare și o grămadă de amenzi de la OPC. Deci dacă pe ușă scrie ”în renovare” e clar că protecția consumatorului a trecut pe acolo, iar fast-food-ul va fi închis până când v-a trece supărarea.
Obiective turistice
Policlinica studențească este una dintre ”atracțiile” studenților din alte orașe. Asistentele mult prea plictisite de viață și de șpaga pe care nu o primesc, îți răspund cu greață. E întuneric înăuntru și te simți ca în junglă din cauza plantelor care tot cresc, tot cresc, tot cresc. Geamurile vopsite, turcoazul cojit de pe pereți și aparatura extra veche te duce cu gândul la comunism.
Barurile și terasele sunt principalul punct de interes al studenților, iar pentru cei care nu au suficienți bani, dar totuși își permit o pungă de semințe, există căteva mese de ping-pong și campionatele aferente.
În rest
Beții, căte o baltă de vomă dacă a fost week-end, o grămadă de boschetari care se i-au la bătaie pentru o pungă de aurolac, porumbei murdari de unsoarea de la shaorma, manele, fete dezbrăcate și băieți cu prea multe impresii, magazine cu prețuri mult prea mari și cămine supra-încărcate, covor de semințe pe jos.
Un peisaj trist, nedemn de un oraș mare, dar care scrie o poveste în fiecare zi, devenind din ce în ce mai urât, dar din ce în ce mai aglomerat.
